Tu ești Domnul răzbunării
(dupa Psalmul 94)


Tu ești Domnul răzbunării
Cel ce judecă pământul
Pe mândrii nu-i dai iertării
Le știi faptele și gândul

Cât vor biruii cei răi
Ce cu trufie vorbesc?
Mult se vor mândri și ei
Chiar, cu răul se fălesc.

Pe al Tău popor zdrobesc
Ucid văduve și-orfani,
Moștenirea-Ți asupresc
Domnesc, peste ani și ani

Se încred în a lor putere
Cred că Dumnezeu nu-i vede,
La alții le fac durere
În pedeapsa Lui, nu crede,

Stăruiesc în nebunie,
Pe Domnul nesocotesc,
Cred, că Dumnezeu nu știe
Sau nu-i vede, se gândesc.

Dar, Domnul toate le știe
Căci El este înțelepciune
El, e mare-n veșnicie
Și El, multe poate spune.

Când Domnul Îi pedepsește
Să se creadă fericiți,
Le arată, că-I iubește
De necazuri sunt feriți,

Domnul, popoare conduce
Judecata Lui e dreaptă,
Sprijin la cei drepți le-aduce
Iubire în veci, le arată.

Când se clatină piciorul
Domnul, e prezent mereu
Chiar El, a tot ziditorul,
Le e sprijin, când e greu,

Când, de gânduri frământați
Fața noastră se întristează,
De El suntem căutați
Sufletul, neînseninează.

Cei răi tainic pregătesc
Răul, chiar sub legea Lui
Dar, de Domnul se lovesc
Capăt pune, răului

Sânge pur, nevinovat,
Sunt în stare să osândească,
Dar, Domnul este curat
Și e gata să-I oprească

El, este turn de scăpare,
Este stânca de adăpost,
Răutatea lor dispare
Parcă, nici nu ar fi fost.

Amin

Câmpia Turzii, 26 august 2011